Cand m-a plesnit aroganta peste ochi acum cativa ani, mi-am zis ca o sa fie si ultima data. Ei bine, acum am tras alta concluzie: Never say never, pentru ca s-ar putea sa inceapa sa iti para rau cand simti de cate ori o dai in bara.
Dupa ce ca in Bucurestiul asta nenorocit n-ai un locsor decent in care sa te poti deplasa cu prietenii ca sa stai linistit la o bere/cafea sau alte bauturi (ne)alcoolice, mai trebuie sa faci fata si acestei arogante. Stiu ca este Bucurestiul plin de localuri care mai de care mai ferchezuit si aranjat, dar eu nu fac parte din acea categorie de fitzosi care cauta sa isi etaleje cele mai nastrusnice toalete si sunculite prin cluburi. Nu, eu fac parte din acea categorie de multi discriminata, acei roackeri “murdari si slinosi, care nu fac altceva decat sa isi scuture paduchii prin autobuze pe oamenii cu bunavointa”. Ei bravos, pai daca cei care fac asemenea afirmatii, pot spune ca au bunavointa, atunci chiar ca s-a intors chiar totul cu susul in jos.
Nu mai e chiar nicaieri un locsor dintr-asta in oras aici, in care sa stau cu prietenii mei, sa ascultam un metal bun la un volum decent, unde sa nu miroasa urat, un loc in care aerisirea sa nu existe doar de frica unei amenzi, chiar sa functioneze, un loc de unde sa nu fugi dupa prima bere pentru ca nu poti folosi toaleta de scarba sau jena ca te vede vecinul, un loc in care omuletii de la bar sa nu se uite la tine ca si cand ai vrea sa ii tragi pe sfoara dandu-le mai putini bani pe bautura decat face si … un loc in care, nu in cele din urma sa aiba posibilitatea trupele de metal sa se promoveze constant.
Imi amintesc ce ma intreba bunica mea cu foarte multi ani in urma: “Mamica, ce sunt aia metalisti?…” De fapt, ea trasese cu ochiul in jurnalul meu unde mentionasem eu despre gasca de metalisti de care vroiam sa ma lipesc pentru ca mi se pareau “cool”…. Si nu aveam decat vreo… 12 ani. De atunci au mai trecut inca 20 si tot asa zic, ca roackerii tot cool au ramas pentru mine si e urat ca ne discrimineaza lumea si ca suntem priviti ca niste oameni neseriosi si care nu ne pricepem sa facem nimic si, mai ales, ce e mai trist, suntem priviti ca niste oameni care nu meritam nimic pentru ca suntem niste gunoaie…
O prima intamplare haioasa pe vara asta am patit-o la concertul Judas Priest din Bucuresti. Logodnicului meu i-a fost restrictionat accesul in minunatul Romexpo pentru ca purta un lant la pantaloni. “Dar aici am cheile, cum adica n-am voie sa intru? Cum adica sa ti-l dau tie si mi-l dai inapoi cand ies?” Cei care au fost la concert la Judas Priest isi amintesc probabil ca nu mai era nici tipenie de jandarm la terminarea concertului, daramite acel minunat organ de ordine care nu mi-a lasat mie iubitul sa intre. Sa fim seriosi, el a intrat rezolvand problema in mod civilizat – si prin asta a nu se intelege ca a dat mita.
A doua intamplare de-a dreptul hilara a avut loc acum doua zile, la minunatul eveniment Olimpiada de Rock. Jandarmii nu numai ca mi-au desfacut geanta de aparat foto si si-au varat degetele in ea, dar au mai si afirmat ca nu pot sa intru cu aparat de fotografiat. Ei, da… credeti-ma pe cuvant ca acela a fost momentul cand am realizat cat de multa importanta isi dau unii, sa instituie din oficiu o asemenea masura, mai ales la un eveniment cu intrare libera. Cum era de asteptat, am izbucnit “Poftim? Cum sa n-am voie cu aparat foto? Fugi, dom’ne, de-aici, pai sunt managerul unei trupe, cum sa n-am voie. Ma faci sa rad”, si mi-am smuls geanta din mana nesimtitului si am tasnit in amfiteatru. Iar acum intreb: de ce numai in tara noastra se intampla asemenea evenimente “haioase”? La festivalurile din alte tari, ai reguli clare si bine-stiute, respectate, fara discriminari si fara restrictii stupide. Ba mai mult decat atat, ti se pune la dispozitie mult mai mult decat la orice concert si festival care a avut loc pana acum in Romania in ultimii 20 de ani. Nu vine niciun bodyguard sa iti traga lantul de la gat sau de la pantaloni, nu iti spune ca n-ai voie cu aparat foto, nu iti restrictioneaza accesul pentru ca vorbesti urat si primesti ingrijiri nu lovituri pe spinare daca esti beat si/sau accidentat.
Stiu ca nu sunt prima persoana care reactioneaza astfel, dar cu cat suntem mai multi, poate se intamplat ceva pozitiv.
Asadar, AROGANTA = Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [cf. DEX]
Peace to you all!
Black Defender
0 Răspunsuri to “Aroganta – o stare de fapt”